Munții Apuseni - un tărâm de poveste și istorie, într-o excursie unică de o zi

Dacă vă doriți să descoperiți istoria și cultura din zona Munților Apuseni, atunci vă invităm pe 1 aprilie 2023 la o excursie pe care nu ar trebui să o ratați! Împreună vom descoperi comorile zonei, de la Muzeul Aurului din Brad, la bisericile medievale din Crișcior și Ribița, satul pitoresc Crișan, Panteonul Moților de la Țebea și biserica franciscană de la Baia de Criș, fiecare dintre acestea oferă o perspectivă unică asupra istoriei și tradițiilor locului.

Muzeul Aurului din Brad. A fost înființat în ultimii ani ai veacului XIX, prin strădania unui geolog german, care a început să colecționeze piese găsite în minele din zonă. De-a lungul timpului, la Muzeul aurului de la Brad s-a adunat cea mai mare colecție de piese din aur nativ din Europa, remarcabile fiind sunt exponatele originare din Munții Metaliferi. Printre formele cele mai spectaculoase sunt steagul dacilor, șopârlele din aur și un cristal pentagonal, unic în lume. Colecția are peste 1.300 de exponate din aur găsite în minele din țară și din toată lumea. Niciunul din exponate nu a fost prelucrat de vreun meșter aurar sau bijutier, acesta fiind unul dintre elementele speciale care definesc unicitatea muzeului. O valoroasă colecție de piese provenind din străinătate întregește valoarea acestui muzeu unic, piesă centrală în „povestea aurului” pe care o depănăm în această excursie.

Crișcior. Comună veche, din zorii mileniului al doilea, așezată pe o adevărată rețea de galerii miniere lăsate astăzi, vai!, în voia sorții și a vremurilor. Vom vedea una dintre cele mai frumoase, dar puțin cunoscute, așezăminte ortodoxe din țară, Biserica Adormirea Maicii Domnului, cunoscută îndeosebi prin pictura parietală deosebită, împletire reușită de iconografie bizantină și omagiu față de stăpânirea locală maghiară. Remarcabile sunt tabloul votiv al ctitorului, un anume voievod Bâlea, dar și reprezentarea celor trei sfinți regi maghiari, Ștefan, Emeric și Ladislau. Edificiul în sine amintește de goticul simplu al bisericilor hațegane, în pofida modificărilor și reparațiilor mai mici sau mai mari survenite de-a lungul timpului. La doi pași de acest așezământ, aflăm ruina bisericii reformate, mult mai nouă (sec. XVIII), dar vitregită și lăsată în paragină, aproape de nerecunoscut, deși ultima slujbă a avut loc aici acum 40 de ani...

Ribița. Aici vom vedea o altă biserică hunedoreană veche, ridicată în primii ani după 1400, după cum glăsuiește pisania slavonă care însoțește un tablou votiv aflat pe peretele sudic al navei. Un anume jupân Vratislav, soața sa Stana și ai membri ai familiei au durat și pictat lăcașul ”în zilele lui Jucmond”, adică ale regelui-împărat Sigismund de Luxemburg, contemporan cu Mircea cel Bătrân. În tabloul votiv, găsim doi membri ai familiei amintite, frații Vladislav și Miclăuș, dar iconografia bogată a bisericii cuprinde numeroase scene comune ortodoxiei medievale românești, completate, la fel ca la Crișcior, de cei trei sfinți regi maghiari, Ștefan, Emeric și Ladislau.

Undeva în veacul al XVI-lea, pictura a fost complet acoperită cu var. În consecință, pe fondul Reformei, trebuie luată în discuție o calvinizare temporară a așezământului, pe o durată nedeterminată.

Satul Crișan. Orice moț adevărat s-ar uita lung la tine dacă l-ai întreba unde este Crișan. Lider al răscoalei, ca și Horia, ca și Cloșca, nu au morminte. Dacă întrebi precizând unde este satul Crișan, atunci ți se raspunde cu întrebarea: A, satul Vaca! La care desigur tu ca drumeț, nu știi ce să spui. Până la urmă te dumirești că satul Crișan pe care îl căutai este de fapt fostul sat Vaca, din comuna Ribița de lângă Brad. Ce să-i faci, de-ale administrației, dorința de a legitima un episod de istorie, fără a fi nevoie. Moții știu de Vaca și noi de Crișan.

În fine, aici, vrem să deslușim detalii privind acea stare socială mult discutată, iobăgia. Vom vizita chiar casa lui Crișan, reconstruită în anul 1970, unde este și un mic muzeu al răscoalei. Înaintea intrării în sat vom vedea, fară a garanta o vizită, Mănăstirea Crișan, ortodoxă, datată documentar din anul 1450, cu un istoric bogat pe care sigur îl vom prezenta.

Complexul monumentelor de la Țebea. Vom opri de fapt în vechiul cimitir al satului Țebea, azi locul cel mai sfânt al moților. Panteonul lor, dar și al nostru. Chiar dacă am mai fost, nu putem trece pe lângă el și să nu oprim încă o dată. Gorunul lui Horea încă domină ansamblul, asemeni bisericii satului ce străjuiește cimitirul. În preajmă morminte ale eroilor, marcând generații de luptători. Dintre ele cele mai cunoscute sunt ale lui Avram Iancu, Simion Groza și Ioan Buteanu. Ghidul local ne va fi sprijin esențial.

Comuna Baia de Criș. Fosta capitală a comitatului Zărand și centru minier recunoscut, azi o comună aproape „repauzată”. Dintre clădirile importante din punct de vedere istoric menționăm Biserica franciscană a fostei mănăstiri, Casa comitatului și modesta casă lângă care s-a stins A. Iancu. Biserica franciscană datează ca atare din sec. al XVIII-lea, dar franciscanii au preluat o biserică mai veche, de la 1450, distrusă, pe care au reparat-o. Azi este o filiație a Mănăstirii franciscane din Deva.

Se plătește taxă de vizitare la Muzeul din Crișan, Cimitirul Țebea, Muzeul Aurului.

Vă așteptăm!